Marți 9 Decemdrie 2014 la ora 7.00 seara

în BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ din Hickory-NC

Grupul  “SPERANȚA și PRIETENII” vor susține un Concertde  colinde creștine în orașul Hickory din Nord Carolina.

Propovăduirea Cuvântului Evangheliei Lui Isus Hristos –  Gabi Zăgrean –  robul Domnului

Intrarea este liberă!

Puteți avea și CD-uri cu Grupul   “SPERATNȚA și PRIETENII”

Adresă și direcții:

BISERICA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ HICKORY-NC

Glorie Lui Isus Hristos!

Închinarea  prin muzică creștină

Apoi a zis: “Cine are urechi de auzit să audă.“ (Marc.4:9)

Domnul ne-a spus că El nu este interesat de fața omului, de cum arată “figura” lui, de culoare sau de trăsăturile sale specifice care-l diferențiază de ceilalți oameni, de etnie sau de popor, ci El este interesat și se uită la omul ascuns al inimii.

Dumnezeu privește la starea  spirituală a unui om, a inimii, a minții, a cugetului și conștiinței lui, căci El nu se uită la ceea ce izbește privirea. Și asta se întâmplă în condițiile în care, totuși, ceea ce se vede,  atitudinea exterioară, cum ne îmbrăcăm, ce vorbim, ce privim, pe ce punem noi accentul, ce anume ne însuflețește și ce lăudăm, dar și ce anume ne rușinează, toate acestea vin la suprafață  și ne arată într-un fel  cum suntem înăuntrul nostru, nevăzut.

Dumnezeu vede ceea ce nu se vede. Însă noi, oamenii, suntem înclinați să  fim cuceriți sau respinși de ceea ce vedem, de un sentiment de  atașare sau de respingere, de  regulă,  în baza a ceea ce vedem la oameni (la cîntăreți). Ne plac oamenii frumoși și plăcuți la vedere. Dar, pe de altă parte, oamenilor,  repede le găsim cusururi și motive care ne fac să ne placă sau să-i respingem.

De aceea,  poate fi  binevenită ascultarea unui Concert creștin, înregistrat,  ne dublat de imagini, deoarece astfel de momente, în care doar muzica și cuvintele lor creează starea și suportul meditației,  devine mai favorabilă hrănirii sufletului și ridicării lui.

IOAN 17 – JOHN 17

https://grupelohim.wordpress.com/2012/01/14/descarca-gratuit-colinde-crestine-mp3/

Observații: (1) E nevoie ca interpreții de muzică creștină să fie atenți cum se îmbracă, cum își afișează fața, părul, accesoriile, instrumentele, gesturile – totul trebuie să-L onoreze pe Domnul, iar ascultătorii să nu fie captivați sau oripilați prin ceea ce văd la “ei”. Unii vin ostentativ în negru, gen “heavy metal”- satanic, alții cu cămașa afară, dezordonat, în toate culorile, neglijent, cu mânecile…; alții, netunși, cu breton, cu părul în ochi; alții, tunși jmecherește; alții, cu barbă tăiată ad-hoc…

Cel mai potrivit instrument e …gura, apoi pianul. A se evita “afirmarea” cu chitara, cu gesticulări inevitabile.  Mi se pare că e mai potrivit ca omul să stea pe un scaun, cântând la chitară – în orice împrejurare. Aflat în picioare, el este ca la spectacol, în fața oamenilor, pentru ei cântă, de aceea  stă în față, mai sus –  probabil și posibil, că și pentru Dumnezeu. Afirmarea oricărui cântăreț, face un mare deserviciu atât lui, dar și celor ce-l ascultă.

 (2) Nu încerc acum să detaliez despre muzică, vor vorbi specialiștii, în orice caz, nu aceea săltăreață care te face să dai din picior, sau care te îndeamnă la joc, ci aceea care te liniștește, te ajută să meditezi și te aduce la pocăință și mai aproape de Domnul.

 (3) Imnurile vechi au dat rezultate foarte bune, au fost un sprijin real pentru întărirea credinței, pentru trăirea unei vieți evlavioase și o sfințire autentică.

Însă, modul nou de închinare, prin muzica contemporană creștină, favorizează “trezirile spirituale” ale unor creștini și grupuri de creștini.

Astăzi se consideră că e trezire  în acele biserici  (animate de Noua Reformă Apostolică, de duhul New Age etc ) care s-au desprins din cultele tradiționale, penticostale sau baptiste (Raul Vietii, Străjerii etc)  tutelate de doctrine de tip Țon și adunări conduse de unii ca Nelu Peia,  Ioan Caba, Samuel Caba etc.  Pe lângă racila doctrinară, pericolul sporește mult când este conjugat de beneficiul  unei  grup cu muzica “creștină”, pe mărturii de întoarcere și de vindecare. Și, ca și când n-ar fi fost prea mut deja în balanța seculară, Evanghelia lui Hristos – care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire –  este lăsată în urmă, afirmându-se, cum am spus,  muzica lor, dar și lucrarea lor și vindecările lor.

Fără a generaliza, cercetați de la caz la caz, muzica solo sau de grup, așa zisă muzică creștină contemporană, se constituie  în ceva negativ în viața spirituală a bisericii,  precum este  vorbirea în  limbi fără tălmăcire  – acei cântăreți se zidesc, e adevărat, cu observația că însă nu știm “în ce”- dar biserica Domnului nu se zidește.

VIDEO film cu o cântare duhovnicească: Unde să mă duc?

——————————-

Note

Sursa FOTO: http://www.faclia.ro/

Pachetul din   foto contine urmatoarele titluri

1. De ce am părăsit mişcarea muzicii creştine contemporane – Confesiunile unui fost lider de închinare – Dan Lucarini

2. Evanghelia pe muzică rock? – John Blanchard & Dan Lucarini

3. Muzica în echilibru – Frank Garlock & Kurt Woetzel

4. Închinare cu ajutorul tehnologiei de vârf – Quentin J. Schultze

5. Închinarea – O analiză biblică a principalelor schimbări apărute în închinarea din zilele noastre – Peter Masters

Posted on April 4, 2015 by barzilaiendan

Posted on April 5, 2015 by barzilaiendan

Isus te iubește!

Bucurați-vă de Soare, bucurați-vă în zori
De căldură și răcoare și de norii călători
Bucurați-vă de ploaie, de zăpadă și de vânt
De cascade și pâraie, bucurați-vă de cânt

Bucurați-vă, bucurați-vă
Pentru tot ce-n cale întâlniți
Bucurați-vă, bucurați-vă
Dumnezeu vă face fericiți!

(Expeditor: Lidia Miu, Postare: Editorul)

 The words of the Teacher, son of David the king

„Apoi, m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi vânare de vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.” (Solomon, 1000-931 î.Hr.) – Eclesiastul 2:11

Sumarizând, cartea Eclesiastul face dese referiri la ceea ce se întâmplă  sub soare. Viața – sub soare – este o dramă,  nu e decât deșertăciune și vânare de vânt. Asta deoarece „sub soare”, nimic nu este trainic.

Pelicula THE SONG ne aduce imaginea unui tânăr special, Jed, interpretat de cântărețul creștin Alan Powell care are toate șansele să triumfe, sub soare. Cântăreț și compozitor  de mare perspectivă, viața îi surâde de-a dreptul atunci când el căsătorește  cu o tânără frumoasă cu mari virtuți feminine, care întruchipează, într-un fel, descrierea tinerei de care este îndrăgostit Solomon și descrisă în cartea «Cântarea cântărilor» (The Song, în engleză),  “un trandafir din Saron, un crin din văi”,  personajul Rose din film, personificat cu precizie dramatică de actrița Ali Faulkner. Aceasta conturează prin felul ei natural și delicat de a fi,  puritatea crinului,  gingășia petalelor puternic înmiresmate de rose (trandafir), dar și ceva din țepii spinilor care-i protejează „ființa”.

Fiul pastorului Richard Powell de la McGregor Baptist Church (Fort Myers, FL), Alan Powell, dă substart și substanță celor ce se petrec sub ochii captivați ai  privitorilor, împărțind reușita creației artistice (alături de echipa tehnică și de creație) împreună cu Ali Faulkner.

Ali Faulkner: “indiferent unde se află cu viața, vor vedea lucrurile într-un fel diferit. Vreau numai ca în orice aspect îi atinge sau le vorbește filmul, să fie într-un mod pozitiv. Dar în mod specific, cred că provocările pot fi depășite, că există speranță pentru relațiile ditruse. Și că un lucru frumos este iertarea și iertarea poate aduce vindecarea relației rupte.” (Interview: Ali Faulkner of “The Song)

 Richard Powell: “E curată nebunie. Este de neimaginat. E straniu. Dar, evident, este o binecuvântare extraordinară.” (McGregor Baptist pastor’s son stars in movie “The Song”)

Alan Powell: “TheSong, practic spune că în cele din urmă, fără Dumnezeu, viața este lipsită de sens. Asta e un adevăr cu care ne lupt[m fiecare dintre noi, indiferent de unde am aterizat pe această temă. Dar, în cele din urmă,  adevărul dictează modul în care acționăm în orice moment și modul în care trăim. Sper ca oamenii să rezoneze cu asta.” (Alan Powell, The Song)

*

Când totul pare rupt, definitiv și ireparabil, cuvintele ultimului Song, al lui Jed, îi spun lui Rose, soției cu inima zdrobitor rănită:

Pentru orice, pe rând, rând, rând,
Există o vreme, pe rând, rând, rând,
Orice, își are timpul său, sub soare –
O vreme să te naști, o vreme să mori,
O vreme să semeni, o vreme să culegi,
O vreme să ucizi, o vreme să vindeci,
O vreme să râzi, o vreme să plângi.

Pentru orice, pe rând, rând, rând,
Există o vreme, pe rând, rând, rând,
Orice, își are timpul său, sub soare,
O vreme să construiești, o vreme să dărâmi
O vreme să joci, o vreme să plângi,
O vrme s-arunci greutăți,o vreme s-aduni împreună

Pentru orice, pe rând, rând, rând,
Există o vreme, pe rând, rând, rând,
Orice, își are timpul său, sub soare,
O vreme să câștigi, o vreme să pierzi,
O vreme să sfâșii, o vreme să coși,
O vreme să iubești, o vreme să urăști…
O vreme de liniște… Mai avem timp Rose!

***

Foto Ali Faulkner: http://www.musictimes.com/

Sursa Film The Song: http://filmecrestineonline.ro/song-cantecul-2014/

Comuna Surani se află situată la o distanță de 43 km nord-est de Municipiul Ploiești si la 28 km rutieri în est de orasul Vălenii de Munte.

Localitatea Surani  este amplasată  în zona subcarpatică, strabătută de gârla Sărata și Lopatna.

La o populație de cca 2000 de locuitori, Surani, are o orchestră de invidiat:

Comuna se bucură și de un impunător  edificiu în care frații și surorile din acea zonă geografică binecuvântată de Domnul Dumnezeu, se strând în Casa de Rugăciune la închinare. 

C.T. Cristian

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. […] nu umblăm după o slavă deşartă...” (Galateni 5:23-25)

Să ne imaginăm că privim din afara clădirilor bisericilor creștine istorice și ale celor evanghlice, nefiind însă străini de ce se întâmpla odată, dar și acum, înăuntru. Meditând, ce am constata, ce găsim „de bun” și ce găsim „de rău”? Ce am lua și ce am scoate din bisericile noastre locale pentru ca acestea să funcționeze ca un organism viu și sănătos?

• Sobrietatea. Cred că aceasta e bună întotdeauna, ea face casă bună cu seriozitatea, cu rânduiala bună și plăcută lui Dumnezeu (Eclesiastul 5:1). Această stare se simte dacă este sau dacă lipsește în biserică. Prin ceea ce se vede că se face de către fiecare participant la adunare; prin îmbrăcăminte și atitudine, prin gradul de atenție și de participare al fiecăruia, prin susținerea duhovnicească a timpului petrecut în Casa Domnului. Prin felul de vorbire liniștit, prin gesturi, (ne)folosirea de iPhone, și numărul mic de  intrări-ieșiri din adunare în timpul programului.

• Discreția. Cultivarea și instaurarea unei stări de discreție, de evlavie, de smerire care șade bine credinciosului.

• O muzică duhovnicească. Muzica este necesară pentru a aduce sufletele credincioșilor în starea de sensibilitate când Duhul Sfânt poate să-și facă lucarea după voia Tatălui din cer. Sobră,  dar melodioasă,  discretă ca tonalitate, un fond muzical care să nu acopere glasul celor care cântă, al adunării. Să luăm aici un exemplu sau două. Să ne imaginăm că Duhul ne îndeamnă să intonăm cântarea „Așa cum sunt la Tine vin” (165) Cine a scris-o a avut momentele ei extraordinare prin care Domnul a lucrat la inima ei împietrită. Pe-o tonalitate adecvată și un tempo scăzut, ea poate lucra la câștigarea de suflete pentru împărăția lui Dumnezeu, fie înainte de predică, fie după. Poate ați văzut pe you tube seminarul despre muzică (în biserică) a lui Christian Berdahl. Ce poate ieși, cât de diferit,  la tonalități și ritmuri diferite, din înălțătorul imn  „O, Doamne mare, când privesc eu lumea” (528). Apropo, când au mai cântat … cântarea … aceasta sau cea de dinainte, trupa care cântă la voi în adunare? Înțeleg(eți), se cântă pe ei înșiși! Uitați-vă, ce vedeți când cântă „ei”? Altădată era fără muzică la instrumente, cel mult un pian. Fanfara, e fanfara, e cu totul altceva, are roul ei, aparte. Acum s-a ajuns ca și la club, ca și la discotecă. Cu tineri care nu se mai pierd în lume, aduc lumea cu ei în adunare, au ajuns că ei ne conduc în „închinare”, nu mai marii bisericii, cum e de drept și duhovnicește a fi condusă  bicerica la închinare. Ei cred că în biserică dă tonul democrația, și nu  rânduială biblică, spiritul Duhului și cuvântului sfânt. Omul care „cânta” la pian notele muzicale (chiar și vocal, că nu e interzis), el nu trebuia să fie văzut de adunare, să se afirme, la fel cum o face Corul mare, o mulțime neidentificată, iar solo-ul se produce din „mulțime” (când e cazul), nu trebuie să vină mai în față pentru a fi văzut și remarcat/afirmat. Adunarea oricum îl cunoaște pe pianist/organist, nu trebuie adus în prim plan, de fondul muzical este nevoie. În bisericile tradiționale el stătea cu spatele la oameni, chiar nevăzut… În VT erau leviții. Parcă-i văd îmbrăcați decent, nu fac nimic să se afirme, e o muncă ca oricare alta, dar sfântă/sfințită. Când cei doi fii ai lui Aaron au adus foc străin, Dumnezeu i-a omorât pe loc. Astăzi multe grupuri cu închinarea, foarte multe, poate majoritatea lor, numite de ei înșiși trupe – vă dați seama unde s-a ajuns? – fac lucrarea unor… leviți, fără să fie „leviți”. O fac cu nebăgare de seamă. Consumă mai mult timp decât păstorul bisericii, dă îndemnuri și îndrumări, este sunt moderatorii care stau în față și ne plimbă prin ceața și zgomotul din care a venit. Mostră că, contrar așteptărilor noastre, cuvintele cântecelor sunt importante, dar nu decisive, ci o muzică rea (ritmată, sincopată, de rock and roll, heavy metal, muzica africana voodoo etc) strică și distruge lucrarea Duhului în cel care o practică (ascultă): 

  https://www.youtube.com/watch?v=3voAamgKV58&ab_channel=pentinadlac.ro

• Cine, cum și unde se mai poate face astăzi schimbarea (revenirea) de care este nevoie în biserici? E ca și cum cineva ne-ar suprima cafeaua de sub nas, în doza ei zilnică. Sau, penru cei care nu consumă cafea, iPhonul sau tableta (cum pentru bătrânii duhovnicești dacă (Doamne ferește) le-ai lua Biblia și cărțile de cântări sau meditații). Spiritul democratic dăunează mult.

• De aceea, văd ca necesar ca în biericile de oraș, ca și în celelalte care numeric sunt destul de mari, îndrumarea și moderarea muzicală să se facă de către un membru ordinat în acest sens, competent spiritual, un levit care se pune deoparte (la dspoziia Domnului) pentru această lucrare deosebit de importantă.

• O închinare sinceră. Fiecare în dreptul său, să vină cu mare sinceritate înaintea tronului de har al Lui Dumnezeu, cu sfială, cu proșternere a eului, cu smerenie – nicidecum cu emfază, declamativ, ci prin cuvinte cât mai simple și umile, pentru ca biserica să primească har de la Dumnezeu.

• O stare de rugăciune și de implorare ca Domnul să vorbească adunării. În timpul serviciului divin, dar și la timpul de rugăciune, biserica, prin Duhul, va face tot felul de rugăciuni, de cereri, de mijlocire, pentru ca Domnul să dea har și ungere proaspătă și putere fratelui nostru prin care Domnul dorește să ne vorbească. Credinciosul din bancă, NU va avea o stare de cârtire: să vedem ce ne va mai spune palavragiul acesta, NU, ci va gândi din toată inima Vorbește, Doamne, căci robul Tău, ascultă! –  1 Sam 3:9 – (vezi Psalmul 123). 

• Umili și mulțumitori. Îndeosebi când predica și muzica au fost inspirate de Duhul Sfânt,  toți vor fi o simțire și un cuget, blânzi, smeriți, mulțumitori. Creștinul autentic are o inimă bună și credincioasă și va mulțumi Domnului pentru ceea ce a primit „astăzi”, acolo – pentru toate lucrurile. Nu va pleca cu un duh de cârtire și de bârfire, ci va crește în harul lui Dumnezeu, arătând, prin ceea ce face, mila, bunătatea și iertarea primită din mâna Domnului!

  Sursa foto: http://muzica-in-biserica.blogspot.com

by  Radio Unison Zalău

Preluat de la Radio Unison Zalău cu permisiunea lui Dan Bercian

Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/muzica-crestina-moderna-–-sacra-sau-pagana.html

Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 4,876 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger

Se vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre credinţă. Cândva era interzis la noi şi în unele locuri mai este interzis şi azi a vorbi despre Dumnezeu şi în special despre Isus Hristos. Totuşi, în lume în general, se vorbeşte mult despre credinţă. Şi sunt tot felul de credinţe. Majoritatea spun că nici nu prea contează ce crezi, important este să crezi. Cu aproape două mii de ani în urmă Iuda, fratele lui Iacov, cum se prezintă el şi, prin urmare fratele Domnului Isus, a primit un imbold să le scrie creştinilor din vremea lui următoarele cuvinte: Iuda 1:3 “Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna…”  Constatăm deci că încă de atunci adevărata credinţă era în pericol. Aşa că putem înţelege că nu orice credinţă este bună şi de folos. Dimpotrivă. Sunt multe avertismente pe paginile Scripturii în legătură cu falsa credinţă care îi ţine pe oameni departe de Dumnezeu. De-a lungul timpului Satan a căutat să aducă confuzie în ceea ce priveşte credinţa şi a încercat să aducă confuzie în multe aspecte care ţin de adevărata credinţă. El a dus lucrurile, în multe privinţe, atât de departe de adevăr încât să ne fie foarte greu să ne mai putem întoarce la izvorul adevărului lăsat de Dumnezeu. Am constatat acest lucru şi în privinţa “trezirilor”, a întoarcerilor la Dumnezeu după o vreme de apostazie. Azi se vorbeşte mult despre trezire dar puţini mai ştiu ce înseamnă aceasta. Am hotărât să scriu câteva cuvinte pentru a semnala un alt mare pericol care ne paşte în aceste vremuri tulburi. Abia acum am aflat, cineva mi-a trimis un link cu ştirea respectivă crezând probabil că voi fi deosebit de încântat, că solistul trupei Proconsul, Bodo, s-a pocăit. Am urmărit cu interes ştirea şi materialul video şi apoi am căutat mai multe informaţii despre acest eveniment pentru a-mi putea face o impresie cât mai corectă. Nu aveam cunoştinţă despre această formaţie de muzică pentru-că, deşi am fost un împătimit al muzicii rock înainte de convertire, după ce am cunoscut calea credinţei, în urmă cu 15 ani, am renunţat la orice contact cu muzica lumii şi chiar a muzicii denumite creştine, în multe aspecte. Aşa că abia acum am aflat şi eu cine este Bodo, solistul trupei Proconsul. Şi nici acum, recunosc, nu ştiu prea multe despre el. Dar consider că ştiu destule pentru a vă spune ceea ce urmează. Încă de prima dată când l-am văzut şi ascultat pe predicatorul american Paul Washer, am fost plăcut impresionat să-l aud vorbind altfel decât marea majoritate a predicatorilor americani pe care îi cunoşteam şi care prezintă o evanghelie denaturată, o evanghelie superficială a harului ieftin, o evanghelie prin care primeşti totul şi pe pământ şi în cer, fără să faci altceva decât să spui că crezi în Isus Hristos. Paul Washer s-a ridicat cu furie împotriva acestor predicatori care nu fac altceva decât să-i înşele şi să-i amăgească pe oameni. El insistă asupra faptului că omul trebuie să-şi înţeleagă şi să-şi recunoască starea de păcat, să fie zdrobit de durere după ce înţelege cât de mult l-a costat pe Dumnezeu păcatul lui şi ce mare preţ (sângele şi viaţa Domnului Isus Hristos) s-a plătit pentru acest păcat. Că nu există convertire reală fără această recunoaştere şi zdrobire şi mai apoi o transformare radicală a omului, o întoarcere completă de la cele vechi spre cele noi. În fapte, cuvinte, atitudine faţă de oameni şi lucruri, în smerenie, în comportament, etc. Sunt 100% de acord cu aceasta pentru-că aşa găsesc scris şi în Scripturi. Din nefericire multe dintre “convertirile” de azi nu respectă această linie. Şi înţeleg şi furia lui Paul Washer faţă de cei ce nu predică adevărata Evanghelie şi adevărata pocăinţă. Pentru-că în felul acesta oamenii sunt înşelaţi şi se deschide uşa pentru o şi mai mare înşelare: adică să nu se mai ştie care este adevărata cale spre pocăinţă. Încă în urmă cu 50-60 de ani, oameni ai lui Dumnezeu semnalau acest pericol. Tozer, Leonard Ravenhill, Paris Reidhead şi alţii trăgeau semnale de alarmă. Occidentul era înşelat prin propovăduirea unei căi uşoare a pocăinţei, cale care a început să fie predicată tot mai insistent. Cale care place celor mulţi pentru-că scoate afară jertfa personală şi purtarea crucii. S-a abuzat până la neruşinare de harul lui Dumnezeu care se dă gratuit, s-a bătut atât de multă monedă pe versetul care spune că mântuirea este doar prin har şi nu prin fapte, până acolo încât nu s-a mai vorbit despre transformarea şi schimbarea omului după chipul lui Hristos, spunându-se că a condiţiona mântuirea de schimbarea omului şi faptele pe care el le face înseamnă întoarcere la Lege. Rezultatul a fost creştini slabi şi fireşti pe care cu greu îi poţi deosebi din rândul lumii, dacă îi poţi deosebi. Dar acestea erau problemele Occidentului nu ale noastre. Însă în era globalizării crizele altora devin şi crizele noastre, dacă nu suntem atenţi. Constat cu durere că România, ţara cu cei mai mulţi creştini născuţi din nou din Europa după cum se spune, începe să-şi îngroaşe numărul de astfel de creştini doar statistic dar nu şi de fapt şi nu în adevăr. Modul superficial şi denaturat de prezentare a Evangheliei, conform modelului occidental, deja face victime şi la noi şi pericolul este tot mai mare cu fiecare zi. Au apărut biserici care pun accentul pe stări empţionale şi exatice, pe vindecări şi eliberări şi nu pe sfinţenie. Pe o converire bazată pe un simplu “Da” şi nu pe o transformare radicală a păcătosului. Adunările au devenit locuri de distracţie şi nu sanctuare sfinte în care lui Dumnezeu I se aduce închinare în smerenie şi reverenţă. Cineva spunea: “Acum ştiu de ce pocăiţii nu merg la discotecă. Pentru-că şi-au făcut discoteci în bisericile lor”. Oricât ar părea de dură această afirmaţie, pentru multe locaţii în care se întâlnesc credincioşi, este adevărat. Desigur cei vizaţi vor spune că nu este adevărat că nu se predică sfinţenia în adunările lor. Dar una este să aminteşti despre sfinţenie şi pocăinţă şi alta să le trăieşti. Cunosc un caz într-o biserică din Germania, unde un bărbat este pricină de dezbinare pentru biserică şi parcă toate eforturile lui sunt pentru a distruge biserica. Nu vrea să-şi recunoască starea de păcat deşi a fost disciplinat de biserică, ba mai mult strigă în gura mare că este nevoie de sfinţenie şi că ceilalţi ar trebui să se pocăiască. Sfinţenia este arma cu care pozează înaintea congregaţiei. Am auzit pastori predicând despre smerenie şi împotriva păcatului iar ei înşişi sunt mândri şi compromişi. Aşa că să nu vă lăsaţi înşelaţi dacă pe undeva, printre altele, veţi mai auzi despre sfinţenie. Priviţi mai bine ce se întâmplă în congregaţie, cât de mult seamănă acea congregaţie cu biserica primară, cât de diferită este congregaţia de spiritul lumesc. Despre această sfinţenie vorbesc eu. Să nu vă lăsaţi înşelaţi nici măcar de bisericile tradiţionale, stricte, care se deosebesc de duhul lumii doar în exterior, dar membrii bisericii sunt acri şi răi şi se mândresc cu felul în care se îmbracă sau fac slujba dar nu se pot ierta sau iubi unii pe alţii şi pe ascuns, caută şi ei lucrurile lumii. Dar nu despre aceştia voi vorbi azi. Mă întorc la Bodo şi trupa Proconsul. Nu vreau să jignesc pe nimeni şi ştiu că Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om, dar nici nu pot să nu văd că pericolul despre care vă vorbeam este deja în ograda noastră. De la început mărturisesc că nu cred în pocăinţa celor de la Proconsul. Dumnezeu să îi ajute să aibă o întoarcere reală şi nădăjduiesc că în timp îşi vor da seama că au fost înşelaţi şi să îşi revizuiască atitudinea din prezent. Şi mai cred că nu ei sunt principalii vinovaţi de rătăcirea lor ci cei ce ar fi trebuit să-i îndrume pe adevărata cale a pocăinţei şi nu au făcut-o. Fie că nu au ştiut fie că peştele a fost prea mare ca să-l arunce din barcă. Aşa că l-au luat în barcă cu riscul ca barca să se răstoarne. Motivele pentru care am ajuns să cred ceea ce vă spun provin din vizionarera unui material video, dintr-o înregistrare a unei televiziuni în studioul căreia au fost invitaţi Bodo şi prietenii lui, convertiţi înaintea lui Bodo cu şase luni, studio în care li s-a dat ocazia să mărturuisească de ce au făcut acest pas. http://www.abcr.ro/?p=367#more-367  Aşa cum am spus, în loc să mă bucur de această veste m-am întristat peste măsură. Întrebat fiind de ce a făcut acest pas al pocăinţei Bodo a răspuns că la un moment dat al vieţii lui a realizat că Dumnezeu i-a făcut mult bine în viaţă. Şi atunci s-a întrebat dacă nu ar trebui să facă şi el ceva pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeul care a făcut atât de multe pentru el. Este adevărat că Biblia ne spune că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă. Dar aceasta nu înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne botezăm şi să ne schimbăm biserica. Pocăinţa înseamnă mult mai mult. Înseamnă o transformare radicală a ceea ce ai fost. Lucrurile vechi s-au dus şi toate s-au făcut noi. Un om se întoarce la Dumnezeu cu adevărat numai dacă se vede păcătos şi nenorocit, orb, gol şi fără speranţă. Nu poate fi o întoarcere reală la Dumnezeu fără o conştiinţă a păcatului care l-a ofensat şi întristat atât de mult pe Dumnezeu. Orice om, oricât de frumos s-a străduit el să trăiască, şi oricât de bine i-a mers în viaţă, înaintea lui Dumnezeu, fără Hristos şi jertfa Lui, este un nenorocit. El are nevoie de iertare la fel ca şi cel mai mare criminal. Nu este o pocăinţă autentică fără o durere adâncă a păcatului care l-a pus pe Domnul Isus pe cruce. Ori din discursul lui Bodo nu am văzut această durere, nu a amintit nici măcar o dată despre cât de păcătos a fost el! Şi nu am văzut apoi nici schimbare. Schimbarea nu înseamnă că în cântecele mele pun acum versuri, mai pe faţă sau mai voalat, despre Isus şi Dumnezeu. Aceasta este o mare înşelare. Schimbarea înseamnă să îţi iei de acum crucea în fiecare zi şi să porţi ocara lui Hristos. Să ieşi din sistemul lumii în care ai fost până atunci. Bodo spunea că prietenii şi colegii lui s-au întors la credinţă înaintea lui cu şase luni. Dar au continuat să cânte muzica lumii şi să rămână în acestă muzică. M-am uitat pe Internet şi nu mi-a venit să cred că azi, după ce au devenit creştini, pot cânta ceea ce cântă şi pot produce asemenea videoclipuri. Proconsul – Pentru tine iubito (sursa: YouTube.com) Proconsul – Pentru tine Isuse (sursa: YouTube.com) Poate unora le pot părea nevinovate atunci când le compară cu ale altora dar spiritul lumii este prezent încă în producţiile lor şi este cu atât mai înşelător cu cât acum cei ce le produc se numesc creştini. Mă gândesc cu durere câţi tineri creştini vor fi înşelaţi crezând că se poate şi aşa pe calea pocăiţei! Iron Maiden şi AC/DC fac mai puţin rău tinerilor creştini decât o trupă convertită doar cu numele. Mai spunea Bodo că şi înainte de a deveni creştini, înainte de concertele lor, şi-au făcut o practică din a se ruga lui Dumnezeu ca să-i ajute. Dar iată strigătul apostolului Pavel pentru situaţii de felul acesta. 2 Corinteni 6: 14  “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16  Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi Suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 17  De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 18  Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” La un moment dat Bodo i-a spus moderatoarei de emisiune că multe personalităţi din lume, preşedinţi, sportivi, vedete, inclusiv Michael Jackson, s-au pocăit. Reacţia ei a fost una strălucită, nu ştiu pe cine călăuzea în acele momente Duhul Sfânt. Ea a întrebat: “Nu cumva pocăinţa este o modă?” Câtă dreptate avea! S-a ajuns azi ca să fie “haios” să te pocăieşti! Să mai schimbăm ceva în viaţă pentru-că este prea multă plictiseală şi oricum nu vom avea nimic de suferit, dimpotrivă. Cei trei au avut ocazia să spună adevărul în acele momente şi nu au spus nici un adevăr. În afara faptului că şi-au însuşit un limbaj religios, de lemn, neoprotestant, nu au spus nimic. Atunci când au fost întrebaţi ce diferenţă este între ei şi ortodocşi au spus că nici una în afara faptului că acum ei se ghidează doar după Biblie, că nu-şi fac cruce şi nu se închină la icoane! Au plecat de acolo fără să le spună celor din studio şi ţării întregi că păcatul în care trăiesc îi va duce în iad şi că Dumnezeu este mânios pe toată religia noastră şi că dacă nu ne schimbăm starea şi nu renunţăm la păcat peste toţi va veni nenorocirea. Nici vorbă de aşa ceva dar nu îi condamn prea tare pentru că se pare că nici ei nu ştiu aceasta. Dimpotrivă au pleca de acolo rostind urarea: “Multă pace şi Duh Sfânt în emisiunea ta.”!!! Pace şi Duh Sfânt într-o emisiune de televiziune în care păcatul este promovat?! Domnul Isus spunea în Matei capitolul 6: 22 “ Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 23  dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24  Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Am înţeles mai bine acum ce înseamnă ca lumina dintr-un om să fie întuneric. Şi ce dezastru este în acest caz. Din câte am văzut Bodo nu s-a schimbat. Spectacolul de pe scenă l-a mutat în biserică. A ţinut să facă reclamă bisericii Râul Vieţii unde este membru şi a spus: “Dragii mei care nu v-aţi pocăit, veniţi să vedeţi (la Râul Vieţii) nişte spectacole, cu cântece de închinare…” Avea dreptate. Slujbele de închinare s-au transformat nu doar în spectacole dar chiar în circ. Numai că aceste spectacole nu îi vor duce pe oameni în cer decât într-o stare de extaz sufletesc pe care îl vor confunda cu bucuria în Duhul şi în felul acesta vor fi înşelaţi şi furaţi de cel mai mare bine care li s-ar fi putut face: adevărata cunoştinţă a lui Isus Hristos şi a stării lor de păcat şi adevărata bucurie în Duhul Sfânt. Aşa cum am mai spus nu-l judec pe Bodo şi pe prietenii lui. Cred că sunt înşelaţi. Încerc doar să trag un semnal de alarmă care să le fie de folos. Şi nu numai lor ci tuturor celor ce au primit pocăinţa într-un mod greşit şi care trăiesc pocăinţa într-un mod lumesc. Avem nevoie de Paul Washer şi în România. Pentru-că păstorii dorm, lupii au intrat în turmă şi fac prăpăd. Dumnezeu să aibă milă de România. Mă tem că în scurtă vreme va fi tot mai greu pentru cei mai mulţi să ştie care este calea adevărată a pocăinţei.

Preluat de la Radio Unison Zalău cu permisiunea lui Dan Bercian

„Domnul se naste, Mesia, Emanuel”

Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea.

(1Cor.9:23)

Public țintă: tineri, maturi, seniori, neapărat pastorii/preoții;  esențială pentru liderii bisericilor

Primul materialul pe care vi-l recomand şi pe care să-l vizionați mai întâi, apoi să mergeţi mai departe,  a fost realizat de Christian Berdahl şi îl găsiţi aici  https://www.youtube.com/watch?v=gB1a1I7pzOw [un seminar de o oră și jumătate, comasând un studiu de 12 ore].

Nu vă cramponați de faptul că a fost realizat de un creștin adventist şi că citează uneori […] din scrierile  bisericii adventiste. Dar tot ceea ce spune în acest material nu intră nicidecum în conflict cu Scripturile inspirate, cel puţin eu nu am găsit astfel de lucruri şi nu aş vrea să nu vedem pădurea din pricina copacilor. Esenţa materialului şi felul în care acesta este prezentat şi structurat este de o valoare deosebită. Şi dacă l-ar fi făcut un musulman în această formă m-aş fi bucurat de el şi l-aş fi recomandat tuturor.

Dovezile, pe care Christian Berdahl le aduce pentru a susține cât de departe suntem de muzica sacră şi cât de adânc a pătruns duşmanul în teritoriu otrăvind fântânile din care ar trebui să ne adăpăm, sunt zdrobitoare şi cutremurătoare şi doar o inimă împietrită (cum sunt multe, din nefericire) nu le va accepta. Dar acestea  sunt doar o parte […] pentru că mulţi alţii nu ştiu la ce se expun ei şi copiii lor. Și cred şi sunt convins că după ce vor viziona aceste materiale vor fi mai precauţi şi atenţi de aici înainte.

Episodul pe care vi-l recomand are o oră şi jumătate dar vă rog să vă puneţi deoparte acest timp şi nu veţi regreta. Materialul este doar o sinteză a unui seminar care durează 12 ore, împărţit în zece episoade. Nu vă speriaţi, pentru că după ce veţi viziona prima parte abia veţi aştepta să vedeţi întregul seminar care prezintă acest studiu.

Avem al doilea link apoi episoadele vin unul după altul:

https://www.youtube.com/watch?v=Nq6RsFPykiE

(Text adaptat din articolul Muzica creştină modernă – sacră sau păgână? scris  de  Dan Bercian de la Radio Unison Zalău)

***

• Pregătiți-vă să aruncați la gunoi repertoriul de muzică contemporană!
• Scoateți afară tobele din biserică!
• Introduceti imnologie creștină.
• Se resimte nevoia folosirii de cărți de cântări, un bun obicei altădată, care ne-ar scuti de multe necazuri în vremurile de azi. Pocăința, închinarea în Duh și în adevăr, nu înseamnă nicidecum spectacol cu chitare și tobe…!

Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 9,345 | Trimite prietenilor din Yahoo Messenger

[Vedete ale muzicii “creștine”(moderne)]

Mă văd nevoit să scriu din nou despre influenţa muzicii aşa zis creştine. Am mai scris câteva articole pe această temă şi nu mi-am propus, în mod deosebit, să mai scriu şi altele. S-a întâmplat însă, deşi nimic nu este la întâmplare, să dau peste un material, bine documentat (şi care a fost tradus pentru voi în cele ce urmează), care vorbeşte despre unele aspecte din viaţa “vedetelor” de muzică “creştine”, material care m-a uimit şi m-a făcut să văd că problema este mult mai gravă decât am crezut.

          După ce am scris despre melodia “You Raise Me Up” a grupului de muzică New Age “Secret Garden” şi preluată de aproape toate formaţiile creştine mulţi s-au supărat pe mine, chiar unii dintre cei apropiaţi. N-am avut nici un moment de ezitare şi am ştiut că am făcut ceea ce a trebuit. Acum cred şi mai hotărât că puţine lucruri fac atât de mult rău în biserici ca şi muzica aşa zis “creştină”. Şi constat că nu mai au discernământ nici cei puşi să vegheze asupra acestui aspect.
Voi prezenta azi trei “vedete” de muzică “creştină”. Influenţa lor în lumea creştină este considerabilă! Mai ales a lui M. W. Smith deoarece compoziţiile lui se cântă în aproape toate bisericile neoprotestante din lume. Şi nu doar neoprotestante. Am văzut o filmare dintr-o biserică ortodoxă coptă din Australia, biserică în care un grup de femei cântau una dintre compoziţiile lui M. W. Smith!
Nu pot să nu constat puterea de impresie a acestor compoziţii şi faptul că toţi le caută şi îşi doresc să cânte aceste melodii. Din cauza puterii lor de impresie toţi consideră că aceste compoziţii Îl au pe Dumnezeu în spatele lor, fiind sursă de inspiraţie. Şi eu am trecut prin aceasta chiar la începutul vieţii mele de credinţă şi am trăit odată o impresie atât de puternică, ascultând o melodie a lui M. W. Smith, încât nu o puteam compara cu nimic altceva de până atunci din experienţa mea creştină. A fost cea mai puternică experienţă spirituală de până atunci din viaţa mea, ca şi stare emoţională.
Atunci nu ştiam ce ştiu acum despre M. W. Smith şi alţi cântăreţi “creştini”. Nu ştiu cum să Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a păzit şi nu m-a lăsat să merg pe această direcţie a închinării false şi că, treptat, treptat, mi-a descoperit tot mai mult din pericolul imens pe care îl prezintă “muzica creştină” contemporană.
Sunt aproape îngrozit, acum că am început să văd ce stă în spatele acestei muzici, de proporţiile imense ale înşelătoriei în care se află creştinismul evanghelic azi. Înşelătorie care vine prin muzică.
Mi-am adus aminte de ceea ce îmi scria o tânără care studiază muzica în Geneva (citiţi articolul “Platon şi Socrate despre muzică”) şi de ceea ce le-a spus profesorul lor la un curs: “Există în istorie o influenţare a societaţii prin muzică. Dacă vrem să schimbăm legile tradiţionale, să schimbăm muzica “ ( Platon).
          Şi am înţeles că ceea ce modelează şi uniformizează azi “faţa” bisericii este muzica! Aceeaşi muzică a ajuns să se cânte în toată lumea, în toate bisericile evanghelice, de orice fel şi de orice nuanţă! Şi toţi au ajuns la fel! Legile tradiţionale au fost schimbate prin muzică! Este uimitor şi înfricoşător în acelaşi timp. Pentru că iată cine sunt cei ce ne modelează şi ne fascinează cu muzica lor:

          Amy Grant

          Amy Grant, regina muzicii pop, spunea: “De ce să te izolezi? Te izolează destul viaţa. Mă simt atât de izolată când intru într-o încăpere şi cineva spune: „Este creştină şi NIMENI NU-MI ÎNTINDE O MÂNĂ şi toată cocaina dispare…”(Bob Millard, Amy Grant, p.169).
Biblia spune în 2 Timotei 2 cu 22: „Fugi de poftele tinereţii”, dar Amy spune: „Dezmierdările apar…Ca şi tânără, când ofeream parte din mine cuiva, ştiam că era vorba doar de flirt, DE PUŢINĂ DISTRACŢIE…” (Bob Millard,Amy Grant, p.30).
Amy Grant afirma în Ladies Home Journal (dec.1985, p.210): „Mi se pare că oamenii care resping cu vehemenţă relaţiile sexuale dinainte de căsătorie, au avut parte de ceva experienţe dureroase în viaţă. La fel sunt cei ce spun un „Nu” categoric rock ‘n roll-ului. Există posibilitatea ca toate acestea să aibă vreo legătură cu ceva experienţe triste din trecut…”
          Cântecul lui Amy, „Baby, Baby”, a fost fără precedent în istoria muzicii gospel, fiind situat pe locul întâi în revista Billboard. Revista People (15 iulie, 1991, p.71) afirma despre video-ul lui Amy, „Baby, Baby”: „Iat-o pe sfânta de Amy îmbrăţişându-se cu un tip mişto, şoptindu-i „Baby, Baby” la urechi şi arătând destul de ATRACTIVĂ ŞI PĂCĂTOASĂ…”. După toate aceste remarci Amy se confesează: „Încerc să arăt SEXY ca să-mi vând albumul…”(Rolling Stone, 6 iunie, 1985, p.10).
Amy Grant – Baby, baby (YouTube Video)
În 1998 Amy şi-a părăsit soţul cu care a fost căsătorită timp de 16 ani, Gary Chapman. Gary s-a aşezat efectiv în genunchi înaintea ei şi a rugat-o pe Amy să nu plece. În iunie 1999 Amy a divorţat de Gary. Iar la scurtă vreme, în martie 2000, Amy s-a căsătorit cu starul de muzică country Vince Gill. În 1996, soţia lui Vince a găsit un bileţel pe care scria – „Te iubesc, Amy” – în geanta lui de golf (People, 29 noiembrie, 1999). Încă din 1994, Amy i-a spus lui Gary: „Mi-am dat inima unui alt bărbat” (CCM, ianuarie 2000, p.36).  Amy Grant & Vince Gill on Larry King (YouTube Video)
Amy recunoaşte la ABC Primetime, „Cred că o parte din mine l-a iubit (pe Vince) instantaneu.”
Cu toate că Amy neagă orice contact sexual cu Vince înainte de căsătoria lor – puţini o cred – inclusiv Gary Chapman. Când a fost întrebat dacă Amy şi Vince aveau o relaţie, Gary a răspuns: „Pot să dau un răspuns la această întrebare? Da. Voi da vreun răspuns? Probabil că nu. După cum mărturiseşte Amy, ei au fost prieteni foarte dragi ani de zile. Cred că cei mai mulţi oameni ar putea adăuga aici. Eu mă opresc aici şi las restul pe seama abilităţilor lor matematice.”
În albumul lui Amy, Lead Me On, Amy şi Michael W. Smith au scris cântecul „ păcat-ispită-adulter”, intitulat „Faithless Heart” (Inimă necredincioasă):

          “Uneori femeia din mine
Rătăceşte departe de casă,
Şi în mintea mea trăiesc o viaţă
Care mă înfrigurează până la oase.
O inimă care caută nişte braţe ce nu pot fi găsite,
Dar cine este străinul pe care dorinţa din mine îl caută?
Nu ştiu. Dar mă sperie cu adevărat pentru că am un soţ acasă,
care are nevoie ca să-i fiu credincioasă…
O, inimă necredincioasă!
Mă ispiteşti până în adâncuri….
Dumnezeule, tu ştii că aceste sentimente ale mele
Ar putea distruge lumea mea,
Ruinând promisiunile
Pe care o inimă mai puternică le-a făcut odată…”
.                  (Faithless Heart, Amy Grant – Lead Me On, 1998)

Inimă necredincioasă – cât de adevărat a fost acest lucru…

          Ocultismul în muzica lui Amy Grant

          Un „semn” înfricoşător care se infiltrează în muzica creştină contemporană este legat de simbolurile oculte. Iar multe dintre aceste simboluri sunt semne clare şi sfidătoare ale unor legături cu ocultismul. Harper’s Encyclopedia of Mystical & Paranormal Experience (p.594), spune: „Simbolurile sunt importante în toate învăţăturile oculte, pentru că ele conţin înţelepciune secretă accesibilă doar celeor iniţiaţi.”
În videoclipul lui Amy, „That’ What Love is For”, unele simboluri oculte sunt afişate într-un mod clar şi deschis. În videoclip, Amy, îmbrăcată într-o robă roşie (folosită în ritualurile vrăjitoreşti), afişează într-un mod ciudat o stea cu şase capete în palme. Este un lucru cunoscut faptul că palmele sunt „punctul de contact” principal în ocultism. De aceea îţi aşezi mâinile pe o tablă Quija şi dai mâna într-o şedinţă. Steaua cu şase capete pe care o „transmite” Amy, este un hexagram. „Hex” este o vrajă folosită pentru a transmite un blestem. Hex este de asemnea un cuvânt grecesc pentru cifra şase. Sean Sellars, fost satanist, care a fost condamnat pentru că a sacrificat 3 oameni lui Satan, spune în cartea sa, Web of Darkness (Pânza întunericului, p.51): „Hexagramul este considerat de către unii ca fiind cel mai puternic şi mai rău semn în satanism şi în toată lumea ocultă.” Sellers mai adaugă: „Hexagramul este folosit mai ales în vrăjitorie pentru a chema demonii din adânc.”
În timp ce Amy afişează „hexagramul”, un bărbat misterios, îmbracat în negru începe să sape o chitară (blestemul) din „adânc”! Aceasta nu este coincidenţă sau accident. Aceste videoclipuri costă mii de dolari. Ele sunt pregătite şi coregrafiate până în cel mai mic detaliu.
Amy Grant – That’s What Love Is For (YouTube video)

          Michael W.Smith

          Inside Music (ian/febr. 1991) descriau un concert al lui Michael W.Smith: „Concertele lui adună sute de mii de fani împreună în fiecare an, mai ales tinere care ţipă întruna afecţiunea pe care i-o poartă. Pentru fanii lui, Smith este considerat, absolut, de neîntrecut.”
Scuza continuă pe care rockerii creştini mereu o aduc este că ei încearcă să ajungă la inima tinerilor cu evenghelia lui Isus Cristos folosindu-se de muzica rock ca de un instrument ajutător.
Iată ce a scris un reporter secular din Birmingham News, după ce a vizionat un concert a lui Michael W.Smith: „Dacă nu sunteţi familiari cu M. W. Smith ca făcând parte din lumea muzicii creştine contemporane, puteţi participa la concertele lui şi veţi pleca de acolo cu nimic mai înţelepţi.” (The Birmingham News, 12 febr, 1993, p.5c).
Este uimitor să afli de la un necreştin că M. W. Smith nu are nimic de dat unei lumii care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu! Cum o să ajungi la tineri cu Evanghelia lui Isus Cristos dacă ei nici măcar nu pot spune despre tine că eşti creştin?!
Un creştin trebuie să se deosebească de restul (1 Petru 2:9), să fie curat (1 Timotei 5:22; 2 Corinteni 7:1), sfinţit (1 Corinteni 6:11), separat de lume (2 Corinteni 6:17) şi sfânt (1 Petru 1:16). Dar după spusele lui Michael: „Totdeuna o să întâlneşti un grup de oameni conservatori. Ei spun că n-ai voie să faci asta, că n-ai voie să faci aceea, … nu ai voie să bei, nu ai voie să fumezi,….este un mod de gândire destul de bizar.” M.W.Smith (The Birmingham News, februarie 1993, p.1b).
Cu câţiva ani în urmă, M. W. Smith a participat la turneul de muzică rock a lui Amy Grant. A fost un eşec total. Aşa că Smith s-a întors să cânte „creştinilor”.

          Ocultismul din muzica lui M. W. Smith

          Pe spatele albumului lui Michael W.Smith, The Big Picture, stă scris numele lui M. W. Smith scris invers (de la dreapta la stânga). Unul dintre primele semne ale satanismului este scrierea inversă. Aliester Crowley, un guru al satanismului modern (şi mentorul multor grupuri rock) spunea în cartea lui despre magie,„Magick in Theory and Practice”: „ …învaţă-l să scrie INVERS, …învaţă-l să gândească INVERS prin mijloace externe, după cum urmează:
a. Să scrie INVERS…
b. Să umble INVERS…
c. Să asculte înregistrări fonice INVERS
d. Să înveţe să vorbescă INVERS…
e. Să înveţe să citescă INVERS…”
(Crowley, Aliester. Magick:Liber ABA, book four, 1994 Ordo Templi Orientis Edition, p.639)

          Altceva, deosebit de alarmant, stă ascuns în scrierea numelui lui Michael W. Smith de pe acest album. Litera „M” din Michael şi „T” din Smith face parte din alfabetul runic (runic înseamnă secret) folosit în vrăjitorie şi în satanism!
În Dicţionarul cultelor, sectelor, religiilor şi ocultismului, scrie despre „rune”: „De la cuvântul german raumen, ce înseamnă „secret” sau „mister”. În vrăjitorie o „rună” este un cântec magic. Există diferite alfabete runice folosite de către grupurile oculte.” (Mather, George A. şi Larry Nichols, The Dictionary of Cults, Sects, Religions and the Occult, p.235)
Autor şi cercetător în simboluri oculte, dr. Cathy Burns, a fost aşa de alarmat de folosirea caracterelor runice de către Michael W. Smith pe coperta albumului Big Picture, încât i-a scris lui Smith cerându-i o explicaţie. Iată ce răspuns a primit: „Când i-am scris lui Smith despre aceasta, managerul lui mi-a scris înapoi. El a negat că albumul ar conţine caractere runice, dar mi-a spus că dacă vreau să aflu mai multe despre aceste caractere ar trebui să caut mai multe informaţii la bibliotecă! Probabil că nu este pentru folosirea acestor caractere, dar cu siguranţă nu a încercat să mă avertizeze că aceste caractere sunt simboluri oculte.” (Dr. Cathy Burns, Masonic and Occult Symbols Illustrated, p. 288)
În cartea, Web of Darkness, fostul satanist Sean Sellers spunea: „Runele sunt cea mai veche formă de cunoştinţe oculte şi magie… folosirea lor întoarce persoana împotriva lui Dumnezeu.” (Sean Sellers, Web of Darkness, p.72)
          Albumul de Crăciun al lui Michael W.Smith, are cea mai bizară copertă de album care a putut fi văzută vreodată. Michael W. Smith pur şi simplu stă pe un scaun într-o poziţie ciudată. Ce face acolo? După o prezentare cu slide-uri despre rockul creştin, am expus şi coperta albumului Christmastime a lui Michael W. Smith cu remarca „ce copertă ciudată are!”. Dar nu aveam nici o idee ce făcea de fapt Smith! După prezentare, un bărbat a venit la mine şi mi-a spus ca Michael folosea caractere runice. Trupul lui forma litera „T” iar baza scaunului forma litera „M”. Incredibil!

          Sandy Patti

          În anul 1995, valuri de şoc au zguduit planeta CCM (Contemporary Christian Music). Sandy Patty a mărturisit că trăia în adulter din 1991 cu cântăreţul Don Peslis. Şi el nu era primul. Christianity Today afirmă: „Potrivit câtorva surse independente care în perioade diferite ştiau despre activităţile cântăreţei Sandy Patti, ea a avut două relaţii extra-maritale, în ambele cazuri cu bărbaţi căsătoriţi.” (Christianity Today, 11 septembrie, 1995, p.72)
Mare parte din cariera ei la CCM, Sandy Patti şi-a petrecut-o trăind în adulter cu bărbaţi căsătoriţi! Atunci când Sandy Patty apărea pe scenă, depunând mărturie şi cântându-I Domnului, ea trăia în adulter! Sandy a divorţat la scurtă vreme de soţul ei şi s-a căsătorit cu Peslis, chiar dacă soţul ei a fost dispus să o ierte şi să-şi refacă căsătoria.
Panis Angelicus by Sandi Patty and Don Peslis (YouTube Video)
  PsychoHeresy Awareness scria: „Popularitatea crescândă a lui Sandy Pattty este un indiciu al stării de jos a creştinilor care rostesc numele lui Cristos dar nu vor să urmeze doctrina Bibliei. Faptul că te căsătoreşti cu o persoană cu care ai comis adulter nu rezolvă problema ci creează o continuă stare de neascultare faţă de Dumnzeu. Cum se căieşte cineva de păcatul adulterului în timp ce se afişează într-o relaţie cu un fost părtaş al acestui păcat? (PsychoHeresy Awareness Letter, martie-aprilie 1998, pp.1,8)
Cu toate acestea Sandy este mai populară ca niciodată.

          Pentru azi mă opresc aici dar poate voi reveni pentru că mai sunt multe altele de spus şi despre alte vedete ale muzicii creştine contemporane.

***

Preluat de la Radio Unison Zalău cu permisiunea lui Dan Bercian

Sursa: ttp://www.radiounison.ro/editorial/imoralitate-si-ocultism-in-muzica-“crestina”.html

by Dan Bercian – Radio Unison Zalău

Cu cât se apropie mai mult cea de a doua revenire a Domnului Isus Hristos pe pământ, cu atât nivelul luptei spirituale este tot mai ridicat iar înşelătoria este tot mai mare. Lupta este pe viaţă şi pe moarte şi cei ce nu sunt atenţi pot cădea cu uşurinţă în miile de capcane întinse de duşmanul nostru, adică de Satan.

Deşi ştiam şi am insistat aici de multe ori despre pericolul pe care îl reprezintă muzica aşa zis creştină, în urma unei scrisori primită de la o tânără, Cosmina, care este foarte atentă cu tot ceeea ce se întâmplă în jur, după ce şi ea la rândul ei a fost înşelată o vreme de această muzică, am constatat că subtilităţile vrăjmaşului sunt, cu adevărat, foarte fine şi uneori greu de identificat.

          Înţeleg mai mult câtă nevoie are credinciosul azi de plinătatea Duhului Sfânt. Înţeleg că fără această plinătate suntem expuşi şi de cele mai multe ori înşelaţi. Creştini tineri şi bătrâni sunt înşelaţi pentru că discernământ nu au decât cei plini de Duhul Sfânt şi care umblă pe calea pocăinţei în smerenie şi ascultare totală de Dumnezeu.

          Aspectul sesizat de Cosmina are de-a face cu muzica “creştină” şi cu o melodie care deja a prins rădăcini puternice şi este una dintre cele mai îndrăgite, în special de tineri. Melodia a fost promovată între creştinii din vest de un grup creştin numit “Selah” (dar nu doar de ei) şi se numeşte “You Raise Me Up” (“Tu mă ridici” sau “Tu mă înalţi”).

          Această melodie a fost repede preluată de creştinii din România şi putem spune că a ajuns în top, mai ales între cei tineri.

       Ce nu am ştiut mulţi dintre noi este faptul că nu grupul “Selah” a compus această melodie ci a preluat-o de la un grup numit “Secret Garden”.

       “Secret Garden” este un duo format din violonista de origine irlandeză Fionnuala Sherry şi pianistul norvegian Rolf Lovland. Nu ar fi mare problemă că melodia a fost preluată şi nu este a grupului “Selah” ci problema mare este că “Secret Garden” este un grup care promovează muzica New Age, fiind unii dintre cei mai apreciaţi şi cunoscuţi interpreţi ai acestui gen! Ei s-au făcut remarcaţi în anul 1995 când au câştigat concursul Eurovision cu melodia “Nocturne”.

Cea mai cunoscută realizare a lor este melodia despre care discutăm azi, “You Raise Me Up”, melodie compusă în anul 2002 şi cântată de atunci de sute de interpreţi şi în multe variante.

          Foarte pe scurt despre muzica New Age.
Muzica New Age este definită ca un gen care produce inspiraţie şi sentimente pozitive, o muzică care produce vindecare sufletului şi cu efecte benefice asupra trupului. Nu mijloacele prin care se exprimă sunt importante, genurile sunt foarte variate şi diverse, cât efectul şi atmosfera în care îl invită pe ascultător.

Este în strânsă legătură cu Yoga şi se prezintă pe sine ca o muzică care duce spre pace, spre vindecare prin meditaţie, spre relaxare, spre optimism. Are o strânsă legătură cu mediul înconjurător şi, în general, cu spiritualitatea New Age.

Melodiile au un caracter repetitiv, pentru a crea un sentiment hipnotic, de transă, şi cei ce promovează această muzică nu se sfiesc să afirme acest lucru. Piesele muzicale din acest gen şi care durează o jumătate de oră sau mai mult, nu sunt rare. Motivul este tocmai ca ascultătorul să poată fi conectat un timp cât mai îndelungat la “sursa de vindecare şi relaxare”.

Aranjamentele vocale iniţial au fost rare în muzica New Age, de acea au şi fost şi sunt înşelaţi mulţi creştini care nu au putut să vadă ce se află în spatele orchestraţiei care îndeamnă spre meditaţie, dar în ultimul timp au devenit tot mai comune, în special când este vorba despre muzica tradiţională a indienilor americani, despre muzica tibetană sau care este inspirată din mitologie, aşa cum sunt legendele celtice.

Nu putem merge mai departe până nu spunem câteva cuvinte despre mişcarea New Age în general.

New Age este o mişcare globală, poate cea mai amplă dintre mişcările sociale contemporane.

Jon Block, sociolog la Kent State University din Ohio spunea următoarele despre această mişcare:

• “Ideea forte din mişcarea New Age este aceea că pentru a avea o credinţă nu e nevoie să îmbrăţişezi total o singură religie, căci toate au elemente de adevăr universal. Prin urmare poţi lua câte ceva din fiecare religie şi să-ţi formezi un panteon de principii, pe care să-ţi construieşti propria religie personală. Mai mult: o dată fuzionate aceste elemente vor deveni valori cotidiene ale individului.”

  Deci, foarte pe scurt, putem spune că în religia New Age totul este un amalgam, un amestec care îl poate duce în confuzie pe cel care nu este atent. Aici orice credinţă este bună dacă te împlineşte, dacă îţi aduce vindecare şi pace. Accentul se pune pe armonie: între oameni şi între om şi natură. De fapt este umanism dus la extremă: orice îi face bine omului, aici pe pământ, este acceptat.

S-ar putea ca New Age să nu deranjeze alte religii (ba chiar constatăm că fac casă foarte bună împreună) dar ea intră în conflict direct cu creştinismul.

În creştinism totul trebuie să se facă pentru gloria lui Dumnezeu. În creştinism credinciosului nu i se promite o viaţă fără greutăţi aici pe pământ, dimpotrivă. Întemeietorul creştinismului, Isus Hristos, a mers pe calea suferinţei şi aceasta este promisiunea şi pentru cei ce-L vor urma. Vindecarea în creştinism nu se face prin muzică şi relaxare ci prin suferinţă şi lepădare de sine, prin ascultare totală de Dumnezeu.

Apoi creştinismul intră în conflict cu religia New Age pentru că Isus Hristos, întemeietorul creştinismului, a aspus că El este singura cale către Dumnezeu iar în New Age căile sunt nenumărate.

În Ioan 14 cu 6 citim:

Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Isus Hristos ori este un mincinos, şi sunt într-adevăr multe căi către Dumnezeu, ori El este Dumnezeu şi calea este doar una, adică Isus.

Evident că un creştin autentic crede că Isus Hristos este singura cale către Dumnezeu şi că nu sunt nici măcar două. Adică Hristos plus Biserica sau Hristos plus sfinţii. Fie că sunt două căi sau un milon de căi, înşelarea este aceeaşi. Singurul adevăr care îi poate aduce omului salvare este că Isus Hristos este singura cale către Dumnezeu.

Lucrările sufletești – shows (entertainment) din Biserici și Casele de spectacol cu “muzică creștină” – NU produc convertirea și consolidarea omului la creștinism, ci  duc la prăbușirea lui  spirituală!

Cu toate acestea învăţăturile New Age s-au infiltrat în grupările creştine şi mulţi creştini sunt înşelaţi. Evanghelia prosperităţii cu promisiunile ei de pace, fericire, bunăstare, sănătate, evanghelie care are atât de mare inflenţă azi între creştini este de sorginte New Age-istă, este o înşelătorie. O observ peste tot, chiar în comunităţile care se pretind a fi fundamentaliste, atunci când omul este îndemnat în a-L căuta pe Dumnezeu nu pentru ceea ce este El ci pentru ceea ce dă El. Am auzit pe mulţi spunând că vor să se alăture unei comunităţi de credincioşi pentru că în mijlocul lor au găsit pace, linişte, şi-au găsit serviciu sau au nevoie de vindecare trupească sau sufletească. Aceasta poate fi doar New Age!

Sigur că o întâlnire reală cu Dumnezeu duce la pace şi linişte sufletească, şi uneori chiar la vindecare trupească, dar aceasta nu se poate face decât prin pocăinţă şi prin ascultare deplină de Dumnezeu, prin cruce, iar crucea mulţi nu o cunosc şi nu vor să o cunoască, semn că nu L-au cunoscut nici pe Cel ce a purtat-o pentru noi, pe Isus Hristos.

Apoi New Age s-a infiltrat în viaţa credincioşilor prin muzică. Muzica este un atu deosebit de important al acestei mişcări. Pe lângă “Secret Garden” sunt multe alte nume cunoscute din muzica New Age, nume a căror muzică este foarte ascultată, chiar de creştini. Să amintim doar pe câţiva mai cunoscuţi: Vangelis, Mike Oldfield, Enya, Yanni.

Aşa cum am spus şi cu altă ocazie creştinismul a fost infestat cu muzica rock, aşa numitul “rock creştin”, chiar “heavy metal creştin”! Cum spunea cineva termenul de “muzică rock creştină” este un nonsens. Este ca şi cum ai spune “curvie creştină” sau “crimă creştină”. Nu poate exista aşa ceva. Deşi mulţi acceptă acest gen de muzică şi chiar cred că poate face bine lucrării creştine.

Dar iată că diavolul a ştiut să ducă lucrurile pe o direcţie mult mai periculoasă, şi anume muzica ambientală, instrumentală, de relaxare. Despre care unii creştini spun că îi duce în cer. Poate în cel de-al doilea cer, acolo unde se pare că se află puterile întunericului care stăpânesc acest veac şi cu care creştinii au de luptat. Cu siguranţă nu îi duce în cel de-al treilea cer, acolo unde se află Dumnezeu şi sfinţii Lui îngeri. Nu îi poate duce decât în cerul în care ajung necredincioşii atunci când ascultă această muzică şi sunt deosebit de impresionaţi. Este absurd să ne gândim că o muzică de inspiraţie drăcească, chiar dacă sună frumos, te poate duce în prezenţa lui Dumnezeu!

Muzica “creştină” a devenit azi o junglă în care te aşteaptă, la fiecare pas, pericole de moarte. Şi nu puţini sunt cei ce-şi pierd viaţa. Am mai spus-o şi cu altă ocazie şi o spun din nou: puţine lucruri în Biserică fac atât de mult rău ca şi muzica. Muzica este răspunzătoare în mare parte de starea firească a celor ce se numesc credincioşi.

Întorcându-ne la subiectul nostru şi la melodia “You Raise Me Up”, tradusă în limba română prin “Tu mă ridici” sau”Tu mă înalţi”, dacă o veţi asculta cu atenţie veţi constata puterea şi impresia deosebită pe care o are asupra sufletului. De fapt această particularitate se poate observa în marea majoritate a cântărilor noi, moderne, creştine. Accentul se pune pe puterea de impresie pe care melodia, prin instrumentaţie, prin cuvinte sau mai nou, prin efectele vizuale, o are asupra sufletului. Niciodată nu a fost o aşa presiune asupra sufletului pentru că niciodată cel rău nu a avut la îndemână atât de multe instrumente, mijloace, ca şi acum pentru a atinge această parte a omului.

http://www.youtube.com/watch?v=xHQMP1kw54U

http://www.youtube.com/watch?v=faKFcfytlxU

http://www.youtube.com/watch?v=UddLOA-QoqM

https://www.youtube.com/watch?v=aJxrX42WcjQ&ab_channel=WarnerBros.Records

Noi suntem trup, suflet şi duh şi întâlnirea lui Dumnezeu cu noi trebuie să se întâmple pe terenul duhului nostru. Şi aceasta se face cu mijloacele lui Dumnezeu, la cercetarea şi atingerea Duhului Sfânt. Duşmanul a reuşit ca să ne impresioneze la nivelul sufletului şi aşa să ne facă să credem că am intrat în legătură cu Dumenzeu.

Hitler şi mulţi alţi criminali fanatici se delectau ascultând muzică clasică şi sunt convins că aveau o impresie bună despre starea lor sufletească. Oamenii păcătoşi şi corupţi ai lumii sunt mari amatori de artă, de muzică, şi în momentele lor de extaz chiar cred că L-au atins pe Dumnezeu şi sunt în prezenţa Lui. De aceea religia New Age le convine şi le place. Orice îţi aduce o stare de exaltare este dumnezeiesc şi este, în final, o dovadă că Dumnezeu poate fi atins în felul acesta şi nu prin pocăinţă şi prin zdrobire de sine.

Dar acum această minciună a intrat, graţie mijloacelor moderne şi a nevegherii noastre, şi în adunările pocăiţilor. Vedetele creştine din ţară storc lacrimi de la tineri şi bătrâni deopotrivă cântând “Tu mă ridici”, o melodie New Age care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Oare la cine s-a gândit iniţial cel ce a compus versurile când a spus: “tu mă ridici”? Cine era cel care îl ridica şi din ce? În cel mai bun caz era un om sau poate dumnezeul veacului acestuia, căruia cei din mişcarea New Age îi aduc închinare, Lucifer.
Veţi spune că nu am ştiut, că noi la Dumnezeu ne-am gândit când am cântat! Şi ce dacă? Aşa vrea şi diavolul, să nu ştim şi să facem tot felul de lucruri care nu au de-a face cu Dumnezeu dar să I le atribuim Lui!

Problema noastră, a creştinilor azi, este că ne permitem prea multe, avem o prea mare îngăduinţă faţă de multe lucruri. Şi n-ar trebui să fie aşa.

În primul capitol din epistola către Galateni apostolul Pavel scria aşa, la versetul 4:

“El (Isus) S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.”

Noi spunem că Domnul Isus a murit pentru ca noi să trăim veşnic. Orice om va trăi veşnic, fie în iad fie în rai. Dar, mai întâi, Domnul Isus s-a dat pentru ca să fim smulşi din acest veac rău, să nu mai avem de-a face cu acest veac rău atât timp cât mai trăim pe acest pământ. Să ne smulgă din grădina lui Lucifer, grădină în care creşte viguros şi copacul New Age, şi să ne planteze în grădina lui Dumnezeu. Să nu mai fim infectaţi de lucrurile lumii. Şi când spun lucrurile lumii nu spun doar păcate grave, ca şi curvia sau crima, ci orice lucru care are de-a face cu lumea celui rău! Şi muzica este unul dintre acestea. Pe lângă ea mai sunt multe, multe altele, care aparţin de lume şi sistemul ei şi creştinii le iubesc, semn că nu au fost smulşi din lume ci au rădăcini puternice în ea.

Am citit recent o carte despre martirii credinţei din fosta Uniune Sovietică. O carte cutremurătoare care arată ce înseamnă să fii creştin autentic.

Metodele prin care securitatea comunistă căuta să-i abată pe credincioşi de pe calea credinţei mi-au dat mult de gândit şi m-au făcut să-mi întăresc gândirea că Dumnezeu nu vrea să facem nici un compromis, nici măcar unul mic.

Liderilor şi credincioşilor de atunci li se promitea libertatea în schimbul trădării. Dar foarte mulţi nu vroiau să colaboreze cu torţionarii lor şi să-şi trădeze fraţii. Atunci tonul se îndulcea. Unui deţinut care nu vroia cu nici un preţ să participe la lecţiile de învăţământ politic din închisoare, preferând carcera, i s-a propus să meargă totuşi la lecţii cu promisiunea că nu va trebui să participe la ele, doar să fie acolo, putea să doarmă în timpul acela. Şi credinciosul a preferat carcera.
Un alt tânăr credincios aflat în armată şi care refuza orice activitate care era contrară învăţăturilor lui Dumnezeu, după multe persecuţii, a fost ispitit cu propunerea ca dacă va accepta doar o dată să meargă cu ceilalţi la cinematograf, doar o dată, va fi lăsat în pace şi nu va mai fi batjocorit. Şi el a refuzat categoric!

Şoapta lui Satan din grădin Edenului se repetă şi azi în multe feluri. Tinerii creştini, dar nu doar tinerii, îşi spurcă ochii prin ceea ce văd la televizor şi internet şi cred că Dumnezeu este cu ei. Cândva, în timpul persecuţiei comuniste, tinerii credincioşi spuneau: “Nici un fel de compromis, nici măcar o dată la cinematograf!” Azi tinerii creştini cresc cu cinematograful în casă şi cu căştile pe urechi. Muzica lumii le spurcă urechile şi le strică mintea şi, din nefericire, şi ceea ce ei numesc muzică creştină face la fel de mult rău, dacă nu chiar mai mult.

Vă rog să vă gândiţi la următorul aspect: Melodia “You Raise Me Up” a grupului “Secret Garden” a făcut istorie şi a cucerit zeci de milioane de oameni nenăscuţi din nou, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, pe Domnul Isus Hristos, oameni care trăiesc în păcat, după felul lumii acesteia. Aceşti oameni corupţi de păcat şi fără de Dumnezeu s-au delectat cu această melodie şi s-au închinat înaintea ei. Acum aceeaşi melodie, fără nici un fel de modificări, nici în text şi nici în instrumentaţie, a fost preluată de creştini. Ei au spus că atunci când o cântă se gândesc la Dumnezeu şi totul este în regulă. De fapt închinarea idolatră a continuat în rândul creştinilor. Ce place lumii place şi creştinilor! Ce aduce mângâiere celor ce-L detronează pe Isus Hristos din poziţia Lui de Singur şi Unic Mântuitor, de singură cale spre Dumnezeu, aduce mângâiere şi delectare şi satisfacţie sufletească şi celor ce spun că cred în Isus Hristos şi-L onorează! Câtă înşelare! Biblia ne îndeamnă să nu iubim lumea şi lucrurile ei, ori noi tocmai asta facem!

E trist, dar lucrările făcute de Duhul se restrâng nespus de mult, pentru că tot mai puţini slujitori sunt dispuşi să vegheze şi să nu lase apostazia în adunări şi în însăși viaţa lor. În schimb ei proliferează lucrările sufleteşti pe care oamenii le confundă cu cele duhovniceşti.

Lucrările sufleteşti se pot face prin priceperea omului şi prin abilităţile lui şi chiar prin intervenţia puterilor întunericului, dar cele duhovniceşti nu se pot face decât prin Duhul Sfânt, Duh care vine doar atunci când omul ascultă în totalitate de Dumnezeu şi se leapădă de sine, acceptă crucea în fiecare zi.

Rar mai vedem azi oameni purtând crucea lui Hristos, de aceea şi lucrările Lui azi sunt tot mai rare şi înşelătoria tot mai mare.

Nu mi-am închipuit niciodată că o melodie New Age va deveni un cântec iubit în adunările copiilor lui Dumnezeu. Doamne ai milă de noi!

***

Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/muzica-new-age-in-biserica.html

Preluat cu permisiune.

Inițial, a fost o cântare a Corului de copii “Sion“ de la Iași, această rugăciune de încredere s-a născut în vremuri foarte nesigure. S-au schimbat anii, textul este însă la fel de adevărat și astăzi, când sunt la Los Angeles.

 Sursa: http://barzilaiendan.com/2016/03/10/la-fel-de-adevarat-ca-acum-40-de-ani/

Via: http://barzilaiendan.com/2016/03/27/cantecul-biruintei-de-inviere/

Concert de lansare de Album

SĂ-L VĂD PE DUMNEZEU

cu

NOT AN IDOL

Biserica Betania din Tg Mureș

2 Aprilie ora 18.00

M-am documentat să văd despre ce e vorba. Trupa crestina din Chișinău susține concerte, cu săli pline unde (zic ei) se produce “muzică de calitate“, adică, spun prezentatorii (gazdele lor) să-i cunoaștem cântând, muzica și cântecele lor – dar, practic, nu e vorba despre o închinare la Dumnezeu prin muzică. Nu e decât un spectacol ca orice spectacol de muzică, de cântece sau cântări, în care se promovează pe ei înșiși, munca și produsul realizat, pus acum în scenă.Într-un spectacol de prin 2013, în fundal, în spatele formației, pe perete, un mare tablou-afiș, declara “SLUJIM oamenilor“.

Asemenea concerte sunt ok în săli de spectacle, dar nu în bisericile creștine. Nu au mai nimic comun cu închinarea, ci sunt manifestări lumești, firești (probabil, drăcești). Se promovează pe ei înșiși, nu-l promovează pe adevăratul Dumnezeu. Își fac voia lor, plăcerile lor, își urmăresc agenda și interesele proprii. Repet, aceste manifestă sunt ok în Săli de Concerte, sunt de dorit, decât să fie ocupate cu manifestări de-a dreptul diavolești cum au fost cele din timpul încendiului de la Clubul Colectiv. Acolo pot să-și desfășoare activitatea și trupa NOT AN IDOL și își vor găsi destui fani dintre cei care erau prezenți și la momentul fatidic de care aminteam. Urmăriți interviul cu toboșarul trupei, Sergiu Ciobanu luat în 2014 și veți înțelege mai bine care este universul preocupărilor sale, ce ținte are:

5. Care este trupa/artistul, stilul de muzica preferat de tine sau care te-a influentat cel mai mult?

Daca ati observat progresia de la Gothic Metal am ajuns la Jazz. Imi place muzica buna, nu-i neaparat sa fie cu tobe, imi place tot ce rezista in timp, folclorul Romanesc si al altor popoare, dar si stilurile moderne, Imi place Gospel-ul (Israel Houghton and New Breed, Toby Mac), nu ma satur de Worhsip (Hillsong, Chris Tomlin), am un respect mare pentru stilul disco funk (Jamiroquai), imi place muzica instrumentala (Snarky Puppy, Brian Culbertson), imi place sa-i ascult pe “greii pamantului” (Michael Jackson, Sting, Bryan Adams)… a si urasc manelele.

Să mai comentăm? Credeți cumva că vizionând sau ascultând CD-ul albumului promovat de trupa NOT AN IDOL  … se va împlini de-aceea și declarativele lor sintagme afișate cu mare (i)  responsabilitate? –  Slujim oamenilor /  SĂ-L VĂD PE DUMNEZEU.

În articolul din care am și extras parte a titlului nostru Ne închinăm lui Dumnezeu sau ne cântăm nouă?, Dan Bercian (Radio Unison Zalău), are dreptate să scrie astfel:

Să începem cu întrebarea: Ce înseamnă lauda şi închinarea, după modelul cerului?
          Din tot ceea ce găsim în Scripturi şi din tot ceea ce putem înţelege din contextul ei, chiar dacă nu este afirmat explicit, realizăm şi suntem cu toţii de acord că centrul închinării, Obiectul închinării dacă putem spune aşa, era şi este Dumnezeu. Îngerii şi toate făpturile cereşti au adus şi aduc glorie lui Dumnezeu pentru ceea ce este El. Sunt copleşiţi de măreţia Lui, de frumuseţea Lui, de puterea Lui, de strălucirea Lui, de înţelepciunea Lui, de tot ceea ce este El şi cunoştinţa aceasta a Lui aduce făpturile cereşti în situaţia să se prăbuşească înaintea Lui şi să-I cânte cele mai frumoase cântări de laudă care pot exista. Nu Îi cântă ca să-L mulţumească şi să-L facă pe Dumnezeu să se bucure, să fie fericit, ci ca să recunoască uimiţi prin cântare cât este El de minunat! Cântarea şi tot ceea ce înseamnă închinare sunt de fapt o recunoaştere a gloriei şi măreţiei Lui. În prezenţa Lui făpturile cereşti nu pot face altceva decât să-L laude. Făpturile cereşti nu-L laudă pentru un anumit interes pentru-că nu este nici un interes. Nici ca aceste făpturi să fie salvate pentru-că nu au de la ce să fie salvate şi nici pentru a obţine aprecierea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu pentru-că ele au deja bunăvoinţa şi aprecierea Lui şi nu le paşte pericolul despărţirii de El. Deci nu se închină că ar avea un interes ci doar pentru că sunt copleşite de splendoarea lui Dumnezeu. Probabil că în prezenţa lui Dumnezeu nu rezişti să nu te închini, ai exploda să nu te închini. Ceea ce emană din El aduce făpturile cereşti în starea normală de închinare. Deci tot ce fac făpturile cereşti fac pentru gloria lui Dumnezeu, fără de nici un interes.

………………………………………………………………………………….

Dacă ne întoarcem la muzica de „laudă şi închinare” va trebui să recunoaştem (mă adresez oamenilor sinceri care doresc să se analizeze în lumina adevărului lui Dumnezeu) că muzica din aceste zile este mai mult pentru bucuria noastră. Felul în care este gândită, posibilităţile tehnice care o fac deosebit de atractivă, elementele preluate din muzica lumii, etc., ne-au pus în faţă un idol căruia nu putem să rezistăm să nu i ne închinăm. Nu spun că aşa este în totalitate dar cred că în proporţie covârşitoare creştinii se închină muzicii nu lui Dumnezeu. Muzica este obiectul bucuriei lor. Chiar dacă spunem că „toată gloria i se cuvine numai lui Dumnezeu” în realitate toată bucuria ni se cuvine nouă, celor ce ne închinăm. Dovadă este şi faptul că am inventat cântări noi şi mod nou de închinare, care seamănă tot mai mult cu cele din lume, şi că ceea ce a fost valabil şi bun înaintea lui Dumnezeu sute sau mii de ani, nu mai este bun pentru noi. Ne-am abătut atenţia de la Dumnezeu spre închinare. Închinarea este importantă, forma ei, nu Dumnezeu. Dacă veţi căuta să aflaţi veţi putea descoperi că marii scriitori de imnuri din timpul trezirilor care au avut loc în istoria lumii, aduceau glorie lui Dumnezeu exact aşa cum se aduce glorie Lui în cer. Erau transformaţi de cunoaşterea Lui, erau transformaţi prin Duhul Sfânt în făpturi cereşti care se prăbuşeau la picioarele lui Dumnezeu şi din a căror inimi au ţâşnit imnuri care şi azi ating inimile adevăraţilor închinători. Sfinţenia pe care au primit-o prin cunoaşterea lui Hristos, înnoirea făpturilor lor, viaţa nouă şi umblarea în ascultare de Dumnezeu, tânjirea inimilor lor după o viaţă mai profundă cu Dumnezeu i-au transformat în închinători adevăraţi. Nu muzica a făcul lucrul acesta, ci viaţa nouă din Dumnezeu. Muzica a venit ca o consecinţă a vieţilor schimbate. Pur şi simplu nu puteau sta în prezenţa lui Dumnezeu fără se se închine. Şi închinarea nu înseamnă doar muzică, dar acesta este un alt subiect.

………………………………………………………………………………………………

Domnul Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a-l pune pe om într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Ne-a sfinţit prin sângele Lui şi în legătură cu acest aspect toţi suntem de acord, dar a venit şi ca să fim schimbaţi şi transformaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aspect în care nu mai suntem cu toţii de acord, pentru-că viaţa pe care o trăim nu dovedeşte că suntem făpturi noi. Prin urmare Domnul Isus a venit pentru a ne reda demnitatea de închinători. Dar aceasta este doar pentru cei sfinţiţi de sângele Său şi pentru cei ce se lasă schimbaţi şi transformaţi după chipul Lui. Atât timp cât chipul lumii este în noi nu putem fi închinători adevăraţi pentru-că nu suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi închinarea numai aici poate avea loc: în prezenţa Lui.
          Este clar şi evident că trăim vremurile din urmă. Credinţa celor mai mulţi se răceşte. Bisericile sunt tot mai goale şi credincioşii tot mai fireşti. La fel cu cei ce le conduc. Şi totuşi niciodată nu a fost mai multă „laudă şi închinare”, mai multă cântare la adresa lui Dumnezeu. Constatăm că azi se închină oricine şi este primit oricine să se închine, ba chiar să conducă această închinare, chiar dacă în acele persoane nu sunt cunoscute semnele lucrării lui Dumnezeu. Îi chemăm pe toţi să cânte şi să se bucure pentru-că Domnul este bun. Dar nu îi chemăm la adevărata pocăinţă şi transformare prin Duhul Sfânt, singura care poate da unui om statutul de închinător.
          Satan este înşelătorul. El nu se mai închină lui Dumnezeu şi vrea închinarea pentru el. Totuşi puţini i-o aduc din convingere. Aşa că se mulţumeşte să-i facă pe oameni să creadă că se închină cu adevărat. Şi le dă un surogat de închinare. Le atinge simţurile şi emoţiile şi le spune: „Este prezent Dumnezeu”. Dar Dumnezeu nu poate fi prezent decât în anumite condiţii

…………………………………………………………………

O caracteristică a modului nou de închinare a vremurilor în care trăim este tocmai aceasta: Se poate închina oricine şi oricum. Adevărata închinare se măsoară după decibeli şi gălăgie, după dezmăţ şi nu după sfinţenie.
          Ne amăgim cu citatul din Matei 18:20 „ Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Dar nu ne-am gândit niciodată că într-o adunare de mii de oameni s-ar putea ca să nu fie doi sau trei cu adevărat adunaţi în Numele Lui. Că a chema Numele Lui de pe buze nesfinte şi din inimi murdare nu are nici o valoare. Sau chiar dacă sunt doi sau trei nu ne-am întrebat ce face Dumnezeu dacă restul sunt uniţi într-un duh firesc sau drăcesc de închinare? Mai vine El şi atunci? Sau le cere celor doi sau trei să se despartă de un loc unde se aduce pe altar foc străin?

……………………………………………

De fapt cred că tocmai de aceea este explozia aceasta de muzică nouă în vremurile noastre. Pentru-că am renunţat la calea sfinţeniei, nu mai suntem în prezenţa lui Dumnezeu, nu Îl mai cunoaştem pe El şi nu mai primim de la El harul închinării în duh şi în adevăr. Şi soluţia pe care o găsim este să ne coasem haine din frunze de pom ca să ne acoperim goliciunea: muzică de laudă şi închinare. Cu cât mai mult păcat cu atât mai multă închinare falsă. Diavolul îşi oferă nemijlocit suportul pentru-că ştie că în felul acesta îi va înşela pe oameni şi-i va trimite în iad. Îmi spunea zilele acestea un om al lui Dumnezeu următoarele: „Oamenii nu merg în iad doar datorită necredinţei ci şi datorită credinţelor false. Tot mai prezente astăzi în aşa numită lume creştină”.

…………………………………

Nimeni nu se poate închina lui Dumnezeu dacă nu-L caută din toată inima, dacă nu-L cunoaşte cu adevărat şi dacă nu stă tot timpul în prezenţa Lui. Doar o conştientizare a ceea ce înseamnă El, locuirea în prezenţa Lui, ne va transforma în închinători adevăraţi. Noi nu trebuie să căutăm închinarea, aşa cum se întâmplă azi, ci trebuie să-L căutăm pe El. Aceasta face toată diferenţa. Laudă şi închinare nu înseamnă muzică ci a fi în prezenţa lui Dumnezeu.
          Din felul în care Domnul Isus şi-a învăţat ucenicii să se roage, dacă suntem atenţi, putem înţelege cum doreşte El să fie închinarea pe care i-o aducem. Luca 11:2  „El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.”
          Închinare „precum în cer”. Dar nu te poţi închina „precum în cer” decât dacă eşti în locurile cereşti, cu Hristos. Nicidecum dacă te afli în locurile de jos ale păcatului şi firii pământeşti.
Efeseni 2:6  „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.”Dumnezeu nu doar ne-a înviat aşa cum ne place nouă să spunem ci apoi ne-a pus să şedem în locurile cereşti, cu Hristos, adică să locuim acolo tot timpul. Aceştia sunt adevăraţii închinători.
          Foarte mulţi credincioşi sunt ca şi Satan din cartea Iov. Satan se mai înfăţişează din când în când înaintea lui Dumnezeu şi mai discută cu Dumnezeu. Dar locul lui nu este în cer şi nu se mai bucură de cer, nu se mai închină, ci are cu totul alte treburi prin cer, treburi care nu au nimic de-a face cu sfinţenia. Ocupaţia lui principală este acum pământul pe care a fost alungat. Dar despre aceasta nu se prea vorbeşte astăzi prin adunări. Suntem foarte ocupaţi cu „lauda şi închinarea”. Şi ne folosim de cuvintele Domnului Isus din Ioan 4:23 „ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” Foarte mult se vorbeşte azi despre închinarea prin Duhul Sfânt şi adepţii felului modern de închinare confundă emoţiile sufleteşti cu bucuria prin Duhul, dar despre adevăr şi rămânerea în el, prin ascultarea de Dumnezeu şi sfinţenie nu se mai aminteşte aproape deloc. Ori fără adevăr, fără sfinţenie, fără smerenie, fără ascultare de Dumnezeu, nu este Dumnezeu şi prin urmare nu ai la ce să te închini. Numai dacă nu îţi construieşti un idol şi apoi te scoli să cânţi şi să joci în jurul lui.

by Dan Bercian

În anul 2010, având punct de plecare Tunisia, începea în lumea arabă ceea ce a primit numele de „Primăvara arabă”, un lung şir de proteste şi revoluţii care au cuprins practic aproape toate ţările arabe şi care a schimbat faţa acestei lumi. Se dorea libertate şi democraţie, sau cel puţin aşa afirmau protestatarii. Gurile „rele” spun că de fapt în spate a stat SUA şi ţările aliate ei şi că fără ajutorul Internetului aceste mişcări nu puteau avea loc. Fac o paranteză şi mă opresc puţin asupra Internetului.

Multă vreme televizorul a fost arma principală prin care cei ce stăteau în spatele programelor TV puteau să configureze şi să influenţeze modul de a gândi a celor ce foloseau acest instrument. Televizorul era pentru unii (sau cel puţin aşa credeau) un mijloc de divertisment iar pentru cei ce stăpâneau acest instrument era un mijloc de control, de manipulare, de schimbare a modului de a gândi. Alături de cinematograf televizorul a putut să facă ceea ce nu au fost în stare să facă comuniştii cu imensul lor aparat de control. Apărut în urmă cu circa 100 de ani televizorul a ajuns ca în anul 1962 să fie prezent în circa 90% din căminele din SUA. Cam de atunci influenţa lui a devenit semnificativă. În 50 de ani multe lucruri s-au schimbat, dacă vorbim despre felul în care oamenii priveau lumea înainte şi după acest moment.

La ora actuală televizorul încă îşi face foarte bine treaba pentru care a fost creat numai că din spate vine în forţă un ajutor puternic care se numeşte Internet. Eu cred că Internetul a reuşit chiar să-şi depăşească maestrul şi să facă o treabă mai „bună”, adică să aibă un mai mare impact în vieţile oamenilor, reuşind cu mai mult succes decât televizorul să fie un istrument de control şi configurare a minţilor oamenilor.

Internetul dă senzaţia de libertate, lasă să se creadă că în el stă adevărata democraţie, că fiecare este liber să se exprime, dar aceasta este numai interfaţa pentru că în spate lucrurile stau cu totul altfel. Internetul se află în mâinile a doar câtorva persoane, care au ajuns cele mai bogate şi mai influente de pe glob. Aceştia, ajutaţi de oamenii politici, au tot interesul ca Internetul să ajungă în fiecare casă de pe pământ şi fac eforturi intense în acest scop. Nu dorinţa ca oamenii să se simtă bine sau să fie informaţi stă în spatele efortului lor. Prin experienţa dobândită cu televizorul cei ce deţin şi au control asupra Internetului ştiu bine cum să creeze emisiuni şi materiale care să-şi atingă scopul de a configura minţile oamenilor şi de a-i seduce, transformându-i în slujbaşi docili care execută, fără să ştie că fac aceasta, ordinele venite de la centru.

     Să ne întoarcem la „Primăvara arabă”. Se părea că un suflu nou vine peste lume, că dictaturile vor cădea şi că o fericire cum nu a mai fost va stăpâni lumea, arabă sau nu. Rezultatul îl vedem astăzi. Irakul este praf şi pulbere, Siria mai rău, despre Libia ce să mai vorbim? Teroarea şi nenorocirea a cuprins tot Orientul şi acum începe să cuprindă şi Occidentul. În loc de fericire şi prosperitate este ruină şi dezastru. Milioanele de refugiaţi sunt o ciumă pentru lumea întreagă şi totul se clatină. Stabilitatea care era cândva nu se mai poate găsi nicidecum şi pacea mult trâmbiţată este doar o fata morgana. În toate acestea Internetul a avut un rol decisiv. Mişcările de revoltă au fost iniţiate şi susţinute de Internet, ce cei ce stau în spatele lui. Rezultatele le vedem cu toţii.

     Dar se pare că o altă revoluţie se pregăteşte, o nouă primăvară, de data aceasta creştină, nu arabă. Cel puţin acesta a fost gândul meu atunci când am auzit, apoi am citit pe Internet(!) că formaţia de muzică rock-creştin „Not An Idol” va întreprinde în România, în perioada de primăvară aprilie-mai 2016, un concert de promovare a noului lor album.

http://www.stiricrestine.ro/2016/03/29/trupa-not-an-idol-turneu-de-promovare-a-albumul-sa-l-vad-pe-dumnezeu/

 Despre această lucrare care se face în bisericile evanghelice prin muzica rock am mai scris de multe ori şi, fără să-mi doresc, a venit vremea să scriu din nou. Pentru că ceea ce se pregăteşte este un scenariu care se va repeta, după modelul primăverii arabe.

Mai întâi de toate această lucrare promite foarte mult din punct de vedere spiritual. Promite o înviorare a vieţii de credinţă şi promite viaţă din belşug. Promite schimbări spre bine şi o lărgire a Împărăţiei lui Dumnezeu, promite trezire. Lucruri bune şi de dorit pentru orice creştin. Problema este că această lucrare prin muzică nu are elementele necesare ca aceste promisiuni să fie împlinite şi în spatele ei nu stă decât o incompetenţă şi o naivitate care vor fi sursa unei mari şi profunde dezamăgiri în viitor pentru toţi cei ce vor îmbrăţişa această lucrare şi chiar şi pentru cei ce nu o vor îmbrăţişa. Pentru că efectul va fi distrugător pentru cei implicaţi direct şi care o susţin dar, într-o anumită măsură, chiar şi pentru cei ce nu sunt de acord cu ea.

Trupele de muzică rock creştine trec prin oraşe, organizează concerte pe care le numesc de muzică creştină, atrag tineri de partea lor şi plecând mai departe, în alt oraş, nu fac altceva decât să arunce în urmă sămânţă de revoltă. Ce nu reuşesc să facă pe moment continuă să facă televiziunile creştine şi Internetul. Liniştea şi pacea comunităţilor, atât cât este pentru că trăim vremuri grele, este zdruncinată din temelii deoarece tinerii revoluţionari creştini se ridică împotriva adunărilor şi vor schimbare. Ei s-au săturat de vechile căi ale pocăinţei şi vor ceva nou. Iar promisiuni capătă din belşug din partea liderilor, aceşti noi apostoli, lupi îmbrăcaţi în haine de oi, care fie nu ştiu ce fac şi sunt înşelaţi la rândul lor, fie ştiu şi sunt unelte de folos în mâna diavolului. Este simplu de evaluat lucrarea lor, Biblia spune că după roadele lor îi veţi cunoaşte: în urma lor rămân ruine şi biserici dezbinate. Bătrânii într-o parte şi tinerii în alta. Biserici rupte pe din două sau pe din trei sau patru. Şi mai rămân tineri care se pretind a fi creştini dar care sunt biruiţi de păcat şi pofte şi care seamănă cu lumea în toate aspectele. La o consatare simplă se poate vedea că nu este lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum se pretinde, pentru că Duhul Sfânt pe unde trece aduce unitate şi pace, nu ruină şi dezbinare, şi aduce sfinţire şi separare de lume.

 „Not An Idol” nu este ceva singular. Au fost alţii înaintea lor şi vor veni şi alţii în urmă, călcând peste ruine şi distrugând şi ceea ce a mai rămas, dar ei sunt acum în vogă, cum se zice. Ca un paradox al numelui lor au devenit un idol şi nu se feresc deloc de aceasta, dimpotrivă. Ei duc în rătăcire mulţi tineri şi lumina despre care vorbesc ei nu este decât întuneric. Îmi pare rău pentru ei mai ales că vin din Moldova, acolo unde am cunoscut oameni care sunt creştini cu adevărat şi care trăiesc o viaţă plăcută Domnului, urmând căile vechi ale pocăinţei, şi care au plătit un preţ greu pentru credinţa lor, în anii de care încă ne aducem aminte ai comunismului.

Continue reading  Radiounison.ro/editorial

Citiți și Trupa creștină «Not an idol» – Ne închinăm lui Dumnezeu sau ne cântăm nouă?

Revolutia tinerilor crestini “NOT AN IDOL”  de Paul Morar